Apa de pe Pământ ar putea proveni din interacțiunile dintre atmosferele bogate în hidrogen și oceanele de magmă ale embrionilor planetari care au contribuit la formarea inițială a Pământului, conform unui nou studiu realizat de Anat Shahar de la Carnegie Science și de Edward Young și Hilke Schlichting de la University of California (UCLA) din SUA.

Apariția apei pe Pământ

Timp de decenii, cunoștințele cercetătorilor despre formarea planetelor s-au bazat în principal pe studiul propriului nostru Sistem Solar. Deși există dezbateri active despre formarea giganților gazoși precum Jupiter și Saturn, este larg acceptat că Pământul și celelalte planete stâncoase s-au format din discul de praf și gaz care înconjura Soarele în perioada sa timpurie.

Pe măsură ce obiecte din ce în ce mai mari se ciocneau, micile planetezimale din discul protoplanetar, care au format în cele din urmă Pământul, au devenit atât de mari și de fierbinți încât s-au topit într-un ocean de magmă. Pe măsură ce planeta s-a răcit, materialul cel mai dens s-a scufundat spre interior, separând Pământul în trei straturi distincte: nucleul metalic, mantaua și scoarța stâncoasă și silicată.

„Descoperirile de exoplanete ne-au oferit o apreciere mult mai mare a modului în care este obișnuit ca planetele abia formate să fie înconjurate de atmosfere bogate în hidrogen molecular H2, în timpul primelor câteva milioane de ani de creștere. În cele din urmă, aceste învelișuri de hidrogen se risipesc, dar își lasă amprentele în compoziția tinerei planete”, a explicat Shahar.

Generarea apei de pe Pământ

În simularea Pământului timpuriu, interacțiunile dintre oceanul de magmă și atmosferă au determinat migrația unor cantități mari de hidrogen în nucleul metalic, oxidarea mantalei și formarea unor cantități semnificative de apă.

Cercetătorii au indicat că, chiar dacă tot materialul stâncos care a colizionat pentru a forma planeta în dezvoltare era complet uscat, interacțiunile dintre atmosfera de hidrogen molecular și oceanul de magmă ar fi produs cantități semnificative de apă.

„Aceasta este doar o posibilă explicație pentru evoluția planetei noastre, dar una care ar stabili o legătură importantă între istoria formării Pământului și cele mai comune exoplanete care au fost descoperite pe orbita stelelor îndepărtate, care se numesc super-Pământuri și sub-Neptunuri”, a concis Shahar.

El a mai adăugat că telescoapele din ce în ce mai puternice le oferă astronomilor o posibilitate mult mai mare pentru a înțelege atmosfera exoplanetelor în detalii care nu au mai fost văzute până în momentul actual.