Poate fi moartea explicată dintr-o perspectivă obiectivă și științifică? Când începe procesul morții? Ce urmează după moarte? Ce relevă experiențele de moarte clinică? Există suflet? Iată cinci aspecte ale morții analizate din punctul de vedere al biologiei, medicinei și fizicii.
Ce se întâmplă după ce murim
Moartea creează spațiu pentru noutate. Acest lucru este valabil și pentru corpul uman, alcătuit din miliarde de celule care se divid zilnic, contribuind la creștere.
Organismele vii dispun de o metodă foarte eficientă pentru eliminarea celulelor inutile sau potențial periculoase, cum ar fi virușii sau celulele canceroase. Acest proces se numește moarte celulară programată.
Cum se definește moartea?
Celulele vechi sunt înlocuite de altele noi, identice, însă procesul de diviziune celulară încetinește și se oprește la un moment dat. Telomerii, structuri situate la capetele cromozomilor, sunt probabil responsabili pentru acest fenomen.
Atunci când telomerii sunt scurtați de repetatele diviziuni celulare, acest lucru va duce la încetarea diviziunii celulare. În consecință, nu mai sunt generate celule noi, iar cele existente îmbătrânesc și mor.
Telomeraza, o enzimă care poate prelungi telomerii, este esențială pentru continuarea diviziunii celulare, dar activitatea sa poate, de asemenea, contribui la accelerarea cancerului. De aceea, este crucial din perspectivă biologică ca telomeraza să fie activată doar în anumite celule.
Biologic vorbind, corpul uman este funcțional aproximativ până la vârsta maximă de 120 de ani. În ultimele decenii, speranța de viață a crescut semnificativ datorită îmbunătățirii condițiilor de trai și igienă. De exemplu, în Germania, speranța de viață crește cu aproximativ trei luni în fiecare an.
Ce se întâmplă cu corpurile noastre?
Procesul de îmbătrânire fizică adesea culminează în eșecul mai multor organe: sistemul cardiovascular se prăbușește, la fel și plămânii și creierul.
Acesta este momentul în care moartea intervine. Din perspectivă medicală, există mai multe forme de moarte, inclusiv „moartea clinică”, în care sistemul respirator cedează, pulsul și respirația încetează, iar organele nu mai primesc oxigen și nutrienți. În cazul morții clinice, totuși, resuscitarea cardio-pulmonară rămâne posibilă și adesea reușește.
În stadiile inițiale, organele noastre pot supraviețui o perioadă fără oxigen și nutrienți. Diviziunea celulară încetinește treptat și apoi se oprește complet, iar celulele încep să moară. Dacă numărul celulelor moarte devine prea mare, organele nu mai pot fi regenerate.
Cel mai rapid răspuns are loc în creier, unde celulele încetează să mai funcționeze în doar trei până la cinci minute. În schimb, inima poate continua să bată pentru aproximativ o jumătate de oră în aceste condiții.
Experiențele de moarte clinică au loc în intervalul dintre momentul în care moartea clinică este diagnosticată medical și momentul resuscitării. Aceste experiențe nu sunt doar de interes pentru știință, ci și pentru religie sau ezoteric.
Persoanele care trec prin această stare pot fie să nu-și amintească de nicio experiență, fie să trăiască stări de detașare față de corp sau să experimenteze fenomene precum lumini puternice la capătul unui tunel.