Călușul este una dintre cele mai vechi și fascinante tradiții folclorice românești. Aceasta datează de sute de ani și pare a fi departe de a dispărea. Cu siguranță toată lumea a auzit de asta, însă puțini știu care este legenda călușului. De-a lungul anilor au circulat multe povești, unele adevărate, altele mai puțin, însă una singură este cea corectă.
Legenda călușului
Călușarii sunt un grup de dansatori care au devenit cunoscuți prin dansul ritualic numit căluș. Acest dans este însoțit de o mulțime de mituri și legende. Călușul este jucat de băieți sau bărbați și conține bătăi apăsate în pământ, lovituri ale călcâielor, sărituri și strigăte.
Despre acest dans se spune că ar avea legătură cu cultul unui străvechi zeu cabalin ce imita tropăiturile calului. Alte legende susțin că acest dans este strâns legat de zei și spirite ale naturii care ajutau la protejarea comunității.
Una dintre cele mai cunoscute legende spune că, călușarii au apărut pentru a proteja comunitățile de Iele. Prin dansul ieși din comun, aceștia reușeau să le distragă atenția Ielelor și astfel reușeau să îi elibereze pe cei captivi.
Legendele legate de căluș sunt în cultura r de sute de mii de ani și rămân un simbol. Acestea reflectă atât credințe spirituale, cât și necesitatea socială de protecție. Dansul călușului se practică, în general, în zonele din sudul României. Zeci de oameni se adună în jurul dansatorilor și se bucură de dans. Pe lângă asta, aceștia aruncă sub picioarele lor usturoi proaspăt cules din grădină. După ce este „jucat” de călușari, acesta se pune prin case pentru a le proteja de spiritele rele.
Călușarii apără oamenii de iele
Ielele sunt descrise ca fiind femei frumoase și seducătoare. Se spune că acestea răpeau bărbații tineri pentru a-i învăța să danseze. Cei care reușeau să scape nu mai erau niciodată la fel. Așa, se spune, că au apărut călușarii, pentru a-i scăpa și a-i proteja pe semenii lor.