În perioada Imperiului Bizantin, eunucii erau des întâlniți, cu toate că Biserica s-a împotrivit apariției lor. Aceștia au fost și una dintre cauzele căderii imperiului, dat fiind numărul mare de eunuci din aparatul administrativ. Iată ce este un eunuc și ce poveste se ascunde în spatele acestui termen!
Ce este un eunuc?
Eununcii au datat în cele mai vechi timpuri și aveau o reputație extrem de proastă la momentul respectiv. Aceștia erau bărbați care erau castrați la vârste destul de fragede și astfel erau păstrați la palat, ba chiar ajungeau la guvernare. Această formă de mutilare nu ducea la marginalizare socială, iar castrarea oferea garanția că bărbatul respectiv, membru al familiei imperiale, nu va putea avea copii care să revendice tronul la rândul lor sau să caute răzbunare.
Biserica nu a fost de acord nicio clipă cu această practică, considerând că Dumnezeu a dat abilitatea de a procrea și doar El o putea lua. În perioada Imperiului Bizantin, această practică era făcută din teama că cineva nepotrivit ar putea ajunge la conducere. În decada societate a Romei imperiale, lucrurile au stat complet diferit.
În această perioadă, eunucii satisfăceau plăcerile sexuale ale nobililor. Eunucii erau numiţi „vuluptas“, pentru formele lor moi, rotunde şi feminine. Ei erau principala atracție a orgiilor organizate de împărații Octavian August, Tiberiu şi Caligula. Pe lângă asta, eunucii erau preferați și de femeile din Roma antică. Acestea puteau întreține relație sexuale extraconjugale cu ei fără teama apariției unei sarcini nedorite.
Când au început să ia sfârșit abuzurile?
Eunucii erau preferați şi de bărbaţi datorită aspectului lor androgin tentant pentru bărbaţii heterosexuali ce ocupau funcţii înalte. Istoricii consideră că au contribuit la degradarea moralităţii din societatea romană. În anul 211, eunucii, inclusiv copiii de numai șapte ani, puteau fi cumpăraţi cu doar o monedă din argint.
Abuzurile au început să ia sfârșit începând cu domnia împăratului creștin Constantin, care a instituit pedeapsa capitală pentru castratori, iar acest lucru a dus la o scădere drastică a eunucilor. Atunci când Constantin şi-a mutat platatul în Bizanţ, o mare parte din eunuci au fost trimişi la mănăstiri, una fiind rezervată doar pentru eunuci. După moartea lui Constantin, cei trei fii ai săi, care şi-au împărţit imperiul, au reluat practicile sexuale care au dus la decăderea societăţii.