Limba română este o comoară lingvistică uimitoare, care reflectă istoria și cultura poporului nostru. În timp ce unele cuvinte sunt folosite zilnic, altele sunt evitate și apar destul de rar în conversații. Iată 5 cuvinte din limba română pe care le folosim rar!
5 cuvinte din limba română folosite rar
1. Abracadabrant
Unul dintre cuvintele pe care nu le auzim în fiecare zi este „abracadabrant”. Adjectivul este derivat de la interjecția Abracadabra și înseamnă cu totul neobișnuit; ciudat, bizar; încâlcit, curios, excentric, extravagant, fantasmagoric, fantezist, inexplicabil, insolit, năstrușnic, neobișnuit, original, paradoxal, singular, straniu.
Atunci când numim un lucru „abracadabrant”, îi atribuim o putere magică, ieșită din comun.
2. Repercusiune
Substantivul repercusiune este folosit destul de rar, doar în anumite situații. Uneori, românii folosesc forma greșită a acestuia, respectiv „repercursiune”, crezând că e varianta corectă.
Potrivit Dicționarului Explicativ al Limbii Române, repercusiune înseamnă urmare, consecință, efect al unei acțiuni, rezultat.
3. Probitate
Cuvântul „probitate” este un substantiv feminin, care provine din franceză, de la „probité” și latinescul „probitas. Potrivit dicționarului explicativ, termenul descrie calități precum cinstea, integritatea și onestitatea.
De asemenea, acest cuvânt subliniază respectarea principiilor etice. Este adesea întâlnit în contexte juridice, politice sau administrative, unde se pune accent pe importanța integrității și corectitudinii.
4. Suzeran
Un alt cuvânt pe care îl folosim rar este „suzeran. Termenul provine din francezul „suzerain”, care la rândul său derivă din cuvântul „sus”, însemnând „deasupra”.
În context feudal, un suzeran era un senior de rang superior, care avea autoritate asupra altor seniori, numiți vasali. În prezent, „suzeran” este un termen care descrie o relație de autoritate inegală, în care un senior sau un stat domină asupra altuia.
Citește și: 10 Cuvinte cel mai greu de pronunțat în limba română. Test pentru dicție
5. Coluziune
Termenul „coluziune este rar întâlnit și provine din limba franceză, „collusion”, care, la rândul său, derivă din latinescul „collusio”.
„COLUZIUNE, coluziuni, s. f. (Rar) Înțelegere secretă între două părți, două persoane etc. în defavoarea unei a treia. [Pr.: -zi-u-] – Din fr. collusion, lat. collusio, -onis.” se arată în DEX.
Cuvântul este folosit în domeniile drept, politică și economie, pentru a descrie înțelegeri secrete, ilegale sau ascunse de autorități și alte persoane implicate.