În conversațiile de zi cu zi, românii utilizează adesea expresii populare pe care le-au învățat din auzite, dar a căror origine le este, în multe cazuri, necunoscută. Știți de unde provin aceste celebre expresii românești?

Adesea, când vizităm zonele rurale, întâlnim expresii care ne sunt necunoscute și care ne lasă adesea nedumeriți, deoarece nu știm ce semnifică. Bătrânii, în special, folosesc expresii pe care tinerii le consideră ciudate.

Povestea expresiilor românești

„A nimerit orbul Brăila”

Este o expresie comună în limba română, folosită frecvent pentru a încuraja pe cineva care urmează să plece la drum, dar se teme că nu va găsi drumul corect. Dar de ce Brăila? Există mai multe teorii, dintre care două sunt mai notabile.

Este un oraș atât de bine organizat încât străinii nu se pot pierde pe străzile sale. De asemenea, există o asemănare fonetică între denumirea alfabetului Braille și numele orașului. „Inițial s-a considerat că această expresie făcea referire la ușurința cu care un străin se poate orienta în Brăila, un oraș cu străzile principale dispuse în semicerc și câteva străzi radiale.”

Lingvistul Alexandru Graur a explicat că expresia provine dintr-o extensie a unei fraze cunoscute în lumea medicală, „A cunoscut orbul Braille”. Prin dezvoltarea unei etimologii populare, aceasta a evoluat în expresia bine cunoscută astăzi, „A nimerit orbul Brăila”.

„A face capul calendar”

Aceasta este o expresie folosită atunci când cineva amețește pe cineva cu o avalanșă de informații. Expresia provine din anii 1800, când calendarele erau similare unor mici enciclopedii, deoarece conțineau diverse cifre, date astronomice, istorice sau biografice, greu de memorat.

„A vinde pielea ursului din pădure”

Înseamnă a promite ceva ce nu deții. Expresia provine din fabula „Ursul şi cei doi tovarăşi” de La Fontaine. Doi prieteni au promis unui blănar pielea unui urs care încă era viu, dar când au mers în pădure și s-au întâlnit cu ursul, unul s-a urcat într-un copac, iar celălalt a simulat moartea.

Ursul i-a spus acestuia din urmă: „Nu vinde pielea mea până nu mă vei fi ucis mai întâi”.

„La paştele cailor”

Este o expresie folosită pentru a descrie ceva ce nu se va întâmpla niciodată. Originea sa este din Transilvania și provine dintr-o legendă care spune că, la nașterea lui Iisus Hristos, caii au făcut un zgomot asurzitor. Drept urmare, Fecioara Maria i-a blestemat să fie mereu flămânzi, cu excepția unei singure zile pe an, cunoscută ca Paștele Cailor.

„În al nouălea cer”

Este o expresie folosită pentru a descrie o stare de maximă fericire. În trecut, oamenii credeau că lumea era împărțită în mai multe niveluri, iar al nouălea cer era rezervat celor „preafericiți”.

„Dacă tăceai filozof rămâneai”

Aceasta se referă la persoane care par a fi inteligente, dar când vorbesc, spun lucruri superficiale sau banale. Expresia provine din lucrarea filozofului antic Boethius, „Consolatio Philosophiae” („Mângâierile filozofiei”). Boethius a fost închis pentru că a exprimat idei care nu au fost pe placul regelui.

„Muncă de Sisif”

Este o expresie folosită pentru a descrie o muncă fără rost sau zadarnică. Legenda lui Sisif este aceea a unui rege care a fost condamnat de Zeus să urce mereu un deal din infern cu o stâncă uriașă pe spate. De fiecare dată când ajungea aproape de vârf, stânca aluneca iar el era nevoit să înceapă totul de la început.