Sărbătorile de iarnă nu ar mai fi la fel fără tradițiile autentice românești, transmise din generație în generație. Colinde, urări și dansuri tematice sunt asociate cu această perioadă, în special la sate. Află când se merge cu Capra și ce semnificație are acest obicei.
Când se merge cu Capra?
Mersul cu Capra este un dans tradițional practicat în mai multe locuri din România. Este executat de un tânăr costumat, cu chip de capră din lemn și îmbrăcat cu un cojoc pe dos. Însoțit de prieteni, umblă din casă în casă, pentru a face „dansul Caprei” și pentru a ura gazdelor sănătate și belșug.
Măştile de animale sunt diferite de la o regiune la alta: cerb în Hunedoara, capră sau țurcă în Moldova și Ardeal, boriță (de la bour) în Transilvania de sud. În Muntenia și Oltenia, capra este denumită ”brezaia”.
Potrivit tradiției, se merge cu Capra de la Crăciun și Până la Revelion, în majoritatea zonelor, însă în unele sate tradiția se respectă doar în ultima zi din an.
Citește și: Ce sunt „colindețele”? Tradiția care încă se respectă în sudul țării
„Jocul caprei prezintă un scenariu al morţii şi învierii rituale. Capra cade la pământ şi trebuie să fie readusă la viaţă. Probabil originea este în vechi culte ale divinităţilor cu înfăţişări animaliere care mor şi renasc. Asta se potriveşte foarte bine şi cu perioada anului în care timpul vechi, îmbătrânit, uzat al anului este cel care renaşte, creşte soarele în fiecare zi odată cu solstiţiul”, a explicat Şerban Anghelescu, etnolog la Muzeul Ţăranului Român din Capitala, potrivit crestinortodox.ro.
Mersul cu Capra nu este singurul obicei respectat în această perioadă. Printre numeroasele tradiții întâlnite la sate se numără și mersul cu Ursul, Plugușorul și Sorcova. Toate aceste datini sunt menite să aducă gazdelor urări de bogăție, noroc, prosperitate și un an mai bun.
Colindătorii primesc alimente, vin fiert sau rachiu, dar și bani. În unele zone, aceștia sunt invitați la masă, pentru a gusta din preparatele tradiționale, înainte de a pleca spre următoarea casă.
Versuri Capra
Ța, ța, ța, căpriţa mea
Da diseară ce-om mânca?
Îi mânca ce s-o întâmpla
Şi te-oi vinde-n Sadova
Şi-i mânca cât îi mânca
Până burta ţi-o crăpa.
Ta căpriţa de la munte
Cu steluţa albă-n frunte
Ta, ta, ta, căpriţa, ta
Stai în sus şi nu mai sta.
Unde joaca căpriţa
Clocoteşte Moldova
Unde joaca ieduţul,
Clocoteşte pamantu.
Clocoteşte şi tot geme
De opinci şi de obiele,
De hurmuz şi de mărgele,
Şi de fete frumuşele.
Ța, ța, ța, căpriţă, ța
Stai în sus şi nu mai sta.
Țapu meu din Spania
L-am adus cu sania
Şi-am să-l vând în joia mare
Pentr-o oală de sarmale
Şi-un butoi ca din poveşti
Cu vin alb de Odobeşti.
Foaie verde foi negara
Ia poftiţi caprit-afara
C-ai jucat deajuns în casă
Şi-ai luat o pungă grasă.
Ta, ta, ta, căpriţa, ta,
Te-am adus din Africa,
Te-am adus cu avionu
Te-am hrănit cu biberonu.
Citește și: Când se merge cu colindul în 2024? Tradiții românești înainte de Crăciun
Am o capră, n-am o sută
Dar mi-e drag că mă asculta.
Dacă nu m-ar asculta,
Altă capră mi-aş căta
Şi pe tine te-oi lăsa.
Aşa-i capra dorului
Ca la Capu-Satului.
Asta capră ce-o joc eu
Şi-o jucat-o moşul meu,
Moşul meu cu comanac.
Şi-o jucat pân-o crăpat.
Am o capră jucăuşă
Stă ascunsă după uşă.
Am o capră zvăpăiată
Desculţă şi dezbrăcată.
Şi-n doi joac-a dracului
Ca la capul Satului.
Eu cu capra unde-ajung
Joc capra din Câmpulung
Şi degeaba şi pe bani
La anul şi la mulţi ani!