Cine a fost primul terorist din decembrie 1989? Acesta a fost un sportiv de performanță extrem de cunoscut la vremea respectivă, însă viața lui a luat o întorsătură neașteptată. Iată care este povestea lui Dan Mirea!

Cine a fost primul terorist din decembrie 1989?

Dan Mirea, fost ofițer de contraspionaj în Ministerul de Interne după retragerea din sport, a fost luat de pe stradă și prezentat la TVR drept „primul terorist” de la Revoluția din 1989.  Dan Marin a făcut parte din “Generaţia de Aur” a handbalului masculin. A fost campion mondial în 1974, bronz olimpic în 1972, aur la Campionatul Mondial de Tineret (1967) şi la Campionatul Mondial Universitar (1973). După terminarea activității sportive, a fost încadrat în Ministerul de Interne (Securitatea de atunci) în funcția de ofițer de contraspionaj și era delegat să se ocupe de străinii ce veneau în țară sub acoperirea de ziariști.

23 decembrie 1989, este prezentat de Teodor Brateș, Victor Ioneșcu și George Marinescu, crainici ai TVR, drept terorist în fața națiunii, din cauza unei erori.

Consecințele unei singure zile au avut urmări grave: Dan Marin a făcut diabet, tatăl său a suferit al treilea infarct şi a murit, mama lui s-a îmbolnăvit și s-a dus patru ani mai târziu, iar fratele său a fost șicanat la locul de muncă până când s-a aflat adevărul. „Este anormal că oamenii care au mințit și au adus populația în acel hal primesc astăzi drept recompensă că au mințit poporul pensii speciale din banii publici”, spune fostul ofițer de informații.

Pe 17 decembrie 1989, Dan Marin era ofițer de serviciu la Direcția a III-a de contraspionaj. După evenimentele de la Timişoara, a fost decretată “starea de necesitate”, ce a condus imediat la trecerea la “Alarmă de luptă”, cu obligaţia ofițerilor de a purta permanent armele din dotare asupra lor, scrie historia.ro.

A ridicat un pistol Makarov

Aflat la Unitatea de lângă Poliția Capitalei, Dan Marin a ridicat un pistol Makarov, mult mai performant decât celebrele pistoale Carpați, și un încărcător. „Eram ofițer principal și mă ocupam de mulțimea de documente care aveau legătură cu venirea în țară a unor străini. Era un teanc de documente mult mai mare decât de obicei. Cu totii ne întrebam ce se întâmplă. Eu am mers acasă să mă odihnesc și la ora 17.00 s-a dat alarmă de luptă.

În situația de alarmă de luptă, ofițerii operativi, cum era cazul meu, aveau în dotare un pistol și 12 cartușe în două încărcătoare. M-am prezentat din nou la serviciu, unde ni s-a spus să ne înarmăm și ni s-a specificat de nenumărate ori că pistolul se folosește pentru autoapărare sau pentru apărarea colegilor aflați în dificultate, în niciun caz pentru tras în populație”, mărturisește Dan Marin.

„În jurul orei 17.00 a început să se tragă”

Pe 22 decembrie 1989, fostul ofițer de informații a stat până la orele 15.00 la sediul Agerpres, acolo unde își desfășura activitatea, apoi a plecat la domiciliul părinților. „În jurul orei 17.00, a început să se tragă. M-a sunat soția să mă întrebe cine trage. Același lucru am întrebat-o și eu”, spune acesta.

A rămas peste noapte la părinții lui, iar a doua zi, la ora 8.00 dimineață, a plecat spre unitate, înarmat, pentru că era alarma dată. „Dimineața, la ora 7.30, am dat un telefon la unitate. Mi-au zis să iau o brasardă tricoloră și să o pun pe brațul stâng. După care primesc un alt telefon dacă am plecat și îmi spune să o pun pe brațul drept. A fost o chestiune nelămurită, absolut absurdă. Bâlbâiala aceasta mi-a dat de gândit”, spunea acesta.

„Ăsta e securistul nostru!”

A plecat spre Bulevardul Magheru din Calea Dorobanți și a mers până acolo prin mulțime. „Odată ce am ajuns în dreptul hotelului Lido, o persoană din mulțime arată către mine și strigă: «Ăsta e securistul nostru!». Din dreptul hotelului Lido până în dreptul magazinului Unic, îi simțeam în spatele meu cum vin. Nu mai știam câți ar putea să fie în spatele meu. La intersecție, sar pe mine și unul m-a recunoscut că am jucat handbal la Dinamo.

Atunci i-am zis respectivului că da, așa este, am jucat handbal la Dinamo, sunt ofițer și am pistolul la mine. Am ridicat mâna să vadă că nu am nicio intenție și în secunda doi, unul din mulțime spune: «E terorist!» În momentul acela, a fost ca și cum arunci într-un butoi cu benzină un băț de chibrit”, declară Dan Marin.

A fost lovit cu arma în cap și i-a fracturat piramida nazală

Atunci, un indivit l-a lovit cu arma în cap și i-a fracturat piramida nazală. Un alt bărbat l-a lovit în cap cu un Kalasnikov. „Eu eram între leșin și momente de luciditate”. Auzea însă mulțimea cum țipa, într-un glas, la unison: „E terorist, e terorist!”, își amintește Dan Marin.

Un individ, ”probabil de la Direcția Informativă a Armatei”, a decis să-l ducă la televiziune. L-au urcat în camionetă și l-au dus în studioul 4, acolo unde crainicii Televiziunii Române l-au prezentat pe post, lovit și plin de sânge. Pentru ei, însemna o victorie unică: prinseseră primul ”terorist” din decembrie 1989.

„Un căpitan MApN i-a informat pe toți că am fost prins trăgând din turnul televiziunii”

„Aici, acest individ s-a salutat cu Cico Dumitescu (n.r. – fost secretar de stat în Ministerul de Interne și fost consilier de stat la Administrația Prezidențială). M-au preluat oamenii de televiziune și un căpitan MApN i-a informat pe toți că am fost prins trăgând din turnul televiziunii. O minciună!”, spune Dan Marin.

Victor Ionescu: „Ca orice cetăţean al României, ţi-ai luat arma din dotarea personală şi ai plecat către noi, nu?” Dan Marin: „Către unitate”. Bărbat: „De ce n-ai venit de vineri seara (22 decembrie) cu noi, domnule? De ce, mă, n-ai venit? Să-mi omori colegii de serviciu?” Dan Marin: „Aş vrea să se verifice pistolul care mi-a fost dat în dotare, pentru a se constata dacă s-a tras cu el. În viaţa mea n-am tras asupra unei persoane.”

Dan Marin a fost legat cu cătușe și sârme de cadrul metalic al unui pat

Dan Marin a fost dus în dormitorul corpului de gardă ce asigura paza TVR, acolo unde se mai aflau peste 10 suspecți, în timp ce mai mulți militari aveau îndreptate mitralierele către ei. Aici, a fost legat cu cătușe și sârme de cadrul metalic al unui pat.

 „Atunci mă întreabă: «Tu ești terorist, mă?». Am fost scuipat, înjurat și lovit cu bocancii în fluierul piciorului. Eram legat și nu puteam să fac nimic. Mai târziu, după ce li s-a părut că socializez cu soldații din încăpere, cineva chiar mă recunoscuse. L-au chemat pe unul, un căpitan cu nume polonez, care a luat o față de pernă și mi-a pus-o pe cap.

Ofițerul nu mai putea respira și se sufoca

De la loviturile primite, în câteva secunde, ofițerul Dan Marin avea nările blocate. Nu mai putea respira și se sufoca. „Urlu odată la el și îi spun: «Domnule căpitan, nu ai ai niciun drept să te comporți așa cu mine. Eu sunt superior dumitate, din punct de vedere al gradului, nu am comis nicio infracțiune, nu m-a judecat niciun Tribunal și nu înțeleg în baza cărui fapt te comporți așa». Atunci face câțiva metri în față, mă amenință că poate să-i scape un glonț în dreptul pieptului meu, le face observație subordonaților săi și pleacă.

Așa aflu că acest căpitan, pe care îl chema Gorsky, fusese cu o trupă de parașutiști să escaladeze balconul Operei din Timișoara, se rănise la o mână și era foarte supărat. Pe acest căpitan care a fost în primele rânduri să-i reprime pe cetățenii revoltați care demonstrau la Timișoara, l-a anchetat oare cineva?”, mărturisește Dan Marin.

S-a încercat otrăvirea sa

La câteva minute după vizita căpitanului vijelios, un bărbat i-a adus un coș cu de mâncare, pretinzând că este de la soția. „Ea era în cealaltă parte a Bucureștiului și am făcut  imediat un calcul. Soția mea,  nici cu elicopterul nu putea ajunge cu pachetul. Primul meu gând a fost următorul: m-au prezentat pe post drept terorist, au speriat lumea și au găsit o formă de a mă elimina prin otăvirea mâncării. Am refuzat mâncare, m-au tentat și cu apă și cafea, dar nu am băut”, spune fostul campion mondial de handbal.

Calvarul a continuat în subsolul Televiziunii Române. Din corpul de gardă al TVR, a fost adus în garaj. „Mi-au zis: «Dumneata ești un mare ochitor ». Le-am spus că, din contră, trag destul de slăbuț, eu sunt un ofițer de informații și faceți o confuzie între trăgătorii de armată și ofițerii de informații”, își amintește Dan Marin.

A primit îngrijiri medicale după 10 ore

„În cabina de machiaj, m-am văzut într-o oglindă cum arăt, pentru prima dată. Nu m-am recunoscut. Întreaga față era neagră. Vizavi era cabinetul medical și primele îngrijiri medicale mi-au fost acordate după zece ore de la incident, de către actrița Olga Delia Mateescu”, rememorează fostul ofițer traumele acelei zile.

În dimineața de 24 decembrie, curtea Televiziunii a fost eliberată, rămânând doar gărzile patriotice și trupele armatei. Dan Marin crede și acum că omul care l-a lovit cu pistolul în cap i-a salvat viața. Îi luase arma Makarov pe care o avea la el, iar oamenii omorâți atunci erau împușcați cu pistol modelul Carpați.

„În legătură cu gărzile patriotice, trebuie știut și reamintit că au fost date arme fără nicio evidență. Mulți oameni erau pentru prima dată cu astfel de arme în mână. Dacă cel care mi-a dat în cap nu-mi lua arma, probabil nu mai eram în viață. Pe stradă, aș fi fost călcat în picioare de mulțime. Paradoxal, faptul că omul acela nu a tras cu pistolul m-a  salvat”, mărturisește fostul ofițer.

„Eram pe stradă (…) bătut, arătat la televizor ca terorist”

Convinși că este terorist, au tras în ușă și au intrat în casă, unde i-au distrus toată mobila. Aurora, soția sa, vicecampioană olimpică la scrimă, a suferit un șoc puternic, iar trofeele câștigate de cei doi au fost ciuruite de gloanțe. Fostul campion la handbal rememorează momentul de atunci și mărturisește că ar fi avut nevoie doar de cinci minute să le explice pe post cine este și că a fost doar o eroare faptul că a fost confundat cu un terorist.

Abia pe 24 decembrie 1989, Dan Marin a fost eliberat din sediul TVR și imediat s-a lipit de primul grup de pe stradă. „Imaginați-vă că eram pe stradă fără niciun document la mine. Bătut, arătat la televizor ca terorist, m-am băgat în grupul în care era în frunte un doctor de la Spitalul de Urgență. Așa am reușit să trec până în dreptul unei străzi. Apoi am luat-o la fugă și nu cred că am făcut vreodată o performanță ca atunci la cât de repede am alergat. În cele din urmă, am ajuns acasă, la părinții mei”, rememorează Dan Marin.

După mai bine de un an de la momentul în care a fost bătut, scuipat și sechestrat, încă avea ”ștampila de terorist”. Abia pe 10 aprilie 1991, printr-o rezoluție a Direcției Procuraturilor Militare, lui Dan Marin i s-a făcut dreptate: ”s-a dispus neînceperea urmăririi penale (…) întrucât nu s-au stabilit fapte de natură penală”.