Poate mulți nu știu cine este Hachiko, deși povestea lui este una cu adevărat uimitoare și emoționată în același timp. Aceasta a demonstrat încă odată că loialitatea dintre om și animalul de companie există și este foarte puternică.

Este reală povestea lui Hachiko?

Răspunsul la această întrebare este ”Da!”, Hachiko a fost un câine real. Acesta s-a născut în noiembrie 1923, în orașul Odate, din Japonia și în traducere, numele său reprezenta cifra 8. Rasa aceasta, akita este cunoscută ca fiind drept una de câini ascultători și foarte inteligenți.

Norocul a făcut ca Hachiko să fie luat de un profesor de agricultură, acolo unde, în sânul familiei a fost extrem de iubit. Pentru că nu avea cu ce să ajungă la serviciu, Ueno lua trenul. De fiecare dată el era însoțit de patruped, care mereu știa și ora de întoarcere a stăpânului său. Însă, într-o zi, profesorul, pe atunci în vârstă de 53 de ani, a murit din cauza unei hemoragii cerebrale. De atunci, câinele a continuat zilnic să urmeze traseul, în speranța că Ueno se va întoarce cândva.

În anul 1925, grădinarul bărbatului s-ar fi oferit să-l îngrijească, până când după aproape 10 ani de așteptare, Hachiko a încetat din viață. Atunci, el avea vârsta de 11 ani, cancerul fiind boala care l-a răpus.

Imagine reprezentativă pentru câinele Hachiko. „Sursă: Fotografie generată de AI”

Hachiko reprezintă „cetățeanul japonez ideal” prin „devotamentul său neîndoielnic, loial, ascultător față de un stăpân”, a declara profesorul Christine Yano de la Universitatea din Hawaii pentru BBC.

Astăzi, în Japonia există chiar o statuie care îl reprezintă pe Hachiko, grație lecției care a oferit-o tuturor. Ea se află în stația Shibuya din Tokyo. Totodată, la gara respectivă, acolo unde avea loc mereu întâlnirea câinelui cu stăpânul său are loc în fiecare an o slujbă.

Dacă vă doriți să vedeți această poveste transpusă în film puteți urmări „Hachikō Monogatari”, sau „Hachi: A Dog’s Tale”. De-a lungul timpului au mai existat povești asemănătoare cu cea a câinelui din Japonia, însă în continuare aceasta rămâne cea mai cunoscută și povestită.